Cercetarea propriu-zisă este nebunească. De fiecare dată când reprimi un sentiment, creierul tău trebuie să aleagă între a suprima acea emoție și a înregistra ce se întâmplă în jurul tău. Alege suprimarea. Memoria nu este salvată. Un studiu Stanford din 2000 a confirmat acest lucru: oamenii cărora li se spunea să-și ascundă emoțiile în timp ce urmăreau un film își aminteau mult mai puține detalii decât cei care reacționau pur și simplu natural. Reprimarea emoțiilor consumă energie mentală, iar asta lasă mai puțină energie cerebrală pentru a salva amintiri noi. Scanările cerebrale arată de ce. Un studiu din 2012 a constatat că suprimarea liniștește hipocampul (centrul de înregistrare a memoriei al creierului) exact când ar trebui să salveze informații. Cele două regiuni ale creierului care de obicei se asociază pentru a bloca amintirile încetează să mai vorbească una cu cealaltă. În timp, situația se înrăutățește. Suprimarea menține cortizolul (hormonul stresului) ridicat, iar cortizolul micșorează hipocampul. Persoanele stresate cronic pot pierde între 10 și 15% din volumul său. Doar trei săptămâni cu cortizol ridicat pot micșora punctele mici de conexiune dintre celulele creierului cu aproximativ 20%. Vestea bună: studiile arată că această contracție se poate inversa parțial odată ce nivelul de stres scade. Nu neapărat permanent. Un studiu finlandez realizat pe 1.137 de adulți în vârstă, urmărit pe parcursul a aproximativ un deceniu, a constatat că supresoarele emoționale obișnuite aveau aproape de 5 ori mai mare risc de a dezvolta demență, chiar și după controlul geneticii, fumatului, obezității și educației. Există o modalitate mai bună de a gestiona emoțiile care să nu-ți coste memoria. Se numește reevaluare cognitivă: în loc să reprimești sentimentul, reformulezi ce îl cauzează. ("Această întâlnire nu este o amenințare, este practică.") Un studiu din 2003 realizat de Stanford/UC Berkeley a constatat că evaluatorii aveau mai multe emoții pozitive, relații mai bune și o stare de bine mai bună. Amortizoarele obțin opusul la fiecare măsură. Iar reevaluarea nu are niciun cost de memorie. Diferența ține de moment. Suprimarea se activează după ce emoția s-a declanșat deja, așa că creierul tău luptă cu propria reacție în timp ce încearcă simultan să înregistreze momentul. Reevaluarea schimbă modul în care interpretezi situația înainte ca emoția să se activeze pe deplin. Același eveniment, aceeași persoană, dar hipocampul tău rămâne liber să-și facă treaba reală: să-ți înregistreze viața.