OBAA este un vis febril în care tot felul de clișee epuizate sunt impuse momentului politic actual, fără a putea oferi o coerență narativă. Privit ironic, ca un spasm dezorientant al ordinii ideologice liberale postbelice, care indică prăbușirea și iminenta senescență, filmul este eficient. Mi s-a părut că are o calitate aproape elegiacă și că era afectuos față de un tip odinioară dominant de programare culturală care acum este foarte aproape de a fi oficial dezafectată.