E ca și cum, atunci când înveți o limbă, totul este scris. Iar când oamenii folosesc efectiv o limbă în viața reală, este scrisă cu scris de mână cursiv. Finalurile, mijlocurile și contextele adesea sunt lăsate pe dinafară, prescurtate și total idiosincratice pentru fiecare persoană. Mai ales pentru italiană. Foarte înduioșător, chiar dacă face mult mai greu de învățat. Este un semn de viață în limbă.