STATELE UNITE CAUTĂ ARMISTIȚIU 24 DE ORE PENTRU A SE RETRAGE DIN IRAK Potrivit surselor, pe fondul tensiunilor tot mai mari și al presiunii tot mai mari pe teren, Statele Unite au solicitat un armistițiu de 24 de ore pentru a permite retragerea în siguranță a forțelor sale din Irak, cu excepția trupelor staționate în Erbil. Cererea include, potrivit relatărilor, coordonarea cu mișcările de rezistență irakiene pentru a minimiza ciocnirile în timpul retragerii. Planul reprezintă o schimbare semnificativă în postura operațională a Washingtonului, care caută o ieșire organizată și controlată. Între timp, forțele NATO și-au evacuat bazele din Irak, sugerând o reducere mai largă și coordonată și ridicând întrebări despre viitorul prezenței militare în regiune.

AMERICA CONTACTEAZĂ IRANUL PENTRU A PUNE CAPĂT RĂZBOIULUI Potrivit surselor diplomatice, Marco Rubio a luat legătura cu ministrul de externe al Iranului, Abbas Araghchi, prin Oman, ca parte a unui efort american de a explora o cale spre încheierea războiului. Mesajul purta o singură întrebare directă: ce vrea Iranul pentru a opri războiul? Teheranul nu a dat inițial niciun răspuns. La scurt timp după aceea, Franța a primit sarcina de a adresa aceeași întrebare într-o încercare de a redeschide canalul diplomatic. De data aceasta, răspunsul de la Teheran a fost explicit: "Nu căutăm să oprim războiul. Mai sunt obiective care trebuie atinse." În ciuda retoricii publice a lui Donald Trump și a oficialilor de la Washington care susțin succesul pe câmpul de luptă, această comunicare diplomatică discretă sugerează un calcul mult mai precaut din culise. Statele Unite par să creadă că presiunea militară susținută va forța în cele din urmă Iranul să accepte condiții favorabile Washingtonului pentru încheierea conflictului. Teheranul, însă, semnalează opusul. Oficialii iranieni indică faptul că sunt pregătiți pentru o confruntare prelungită și nu vor ceda sub presiune. Războiul a evoluat, așadar, într-o competiție strategică de rezistență, un test pentru care parte poate susține costul mai mare, absorbi presiunea în creștere și, în cele din urmă, să oblige cealaltă să își recalibreze poziția. În spatele narațiunilor de pe câmpul de luptă și a declarațiilor publice de victorie, adevărata luptă devine clară: nu cine lovește mai tare, ci cine rezistă mai mult.

ISRAELUL ORDONĂ EVACUAREA SUDULUI LITANI DIN LIBAN Armata israeliană a ordonat tuturor locuitorilor de la sud de râul Litani din Liban să se deplaseze imediat spre nord, o mișcare care avansează efectiv anexarea de facto prin strămutarea civililor și asumarea controlului asupra teritoriului sub pretextul unor operațiuni de securitate. Israelul face aceeași greșeală ca în 1982, așteptându-se la o rezistență minimă, dar astăzi se confruntă cu o opoziție mult mai puternică, bine pregătită și strategic coordonată. Prin pătrunderea în zonele populate și forțarea evacuărilor, Israelul riscă să cadă într-o capcană strategică. Această operațiune ar putea să-și suprasolicite resursele, să provoace o rezistență locală intensificată și să implice armata într-un conflict mult mai complex și costisitor decât se anticipa, o capcană din care Israelul ar putea găsi dificil de scăpat. Exact asta urmărește rezistența: să atragă Israelul într-o confruntare prea extinsă care să întărească unitatea locală, să expună vulnerabilități și să schimbe echilibrul strategic în favoarea Libanului.