În 1772, marele matematician elvețian Leonhard Euler a găsit ceva frumos și surprinzător. A descoperit că formula simplă f(x) = x² + x + 41 produce numere prime iar și iar. Dacă pui numere întregi de la x = 0 până la 39, fiecare răspuns este un număr prim. Imaginează-ți entuziasmul lui Euler — o formulă mică și dură care tot dă prime ca prin magie. Dar apoi a venit dezamăgirea. Când x = 40, vraja se rupe. Rezultatul nu mai este prim — este un număr compozit. Magia nu durează la nesfârșit. Totuși, formula este remarcabilă. Chiar și pentru valori de la x = 40 la 79, produce 33 de numere prime. Este o rată de succes impresionant de mare pentru o expresie atât de simplă. Matematicienii au căutat ulterior formule și mai bune. Un exemplu puternic este: 2x² − 199 Pentru primele 1.000 de valori ale lui x, această formulă produce 598 de numere prime — mai multe decât orice altă formulă cuadratică descoperită până acum. Aceste formule nu creează un flux nesfârșit de numere prime. Dar dezvăluie ceva fascinant: tipare ascunse în interiorul numerelor. Și uneori, cu nimic mai mult decât un creion și o idee ingenioasă, matematica pare aproape magică.